marți, 16 octombrie 2012

Flaws are what make me be me

Ma gandeam sa va zic cate ceva despre mine, lucruri personale despre care pana acum nu prea puteam vorbi. Acum, pentru ca nu pot dormi (de fapt, nu puteam dormi cand am scris prima parte a postarii) si pentru ca ma gandesc la perfectiune, mi'am dat seama ca daca imi accept defectele, o sa fie mai bine. M'am hotarat sa le impartasesc si cu voi... Sa vad ce parere aveti, sunt curioasa ce ati face voi in locul meu.

Am 20 de ani, precum probabil multe dintre voi stiti deja. De mica am fost supraponderala. Intr'o vara, am slabit brusc 13 kg, fara sa fac absolut nimic in afara de a renunta la paine si paste. Da, stiu. Mult, riscant, etc. In urma unor analize am aflat ca nu e nimic in neregula. M'am speriat ca le voi recastiga rapid, dar nu s'a intamplat, iar singura problema pe care a cauzat'o pierderea brusca a unui numar mare de kg a fost aparitia vergeturilor. Am mai slabit inca vreo 5 in cateva luni dupa aceea, si acum mai mult de 2 in plus, respectiv in minus, nu fluctuez. Inca nu am ajuns la aspectul fizic pe care mi'l doresc, dar nu mai e problema numai de kg in plus, cel putin nici pe departe cum era acum cativa ani. Am invatat totusi sa ma accept asa cum sunt, sa ma simt cat de bine pot in pielea mea, si sa incerc sa slabesc sanatos, desi dureaza mult mai mult.

Cand mi s'au schimbat dintii, am avut mari probleme, pentru ca cei noi cresteau sub cei de lapte, deci am dintii strambi. Am incercat sa port aparat dentar (din acela mobil, nu as purta aparat fix pentru nimic in lume, desi nu reusesc sa imi dau seama de ce...), dar am concluzionat ca e o pierdere de timp si am renuntat la el. De ce mi se parea o pierdere de timp? In primul rand, pentru ca nu l'am vrut eu, am fost fortata sa il port (concluzia dentistilor si a parintilor), si in al doilea rand pentru ca nu aveam rabdare. Mie imi plac dintii mei, strambi cum sunt ei, si nu imi pot imagina cum as arata cu ei drepti. O sa fac ceva in privinta asta, probabil,  mai incolo, cand o sa imi schimb ideile si o sa decid eu ca e momentul potrivit. Deocamdata, ma simt foarte bine asa, si mi se pare ca dantura mea, stramba cum e ea, imi da ceva aparte...

Am jurat ca nu ma voi mai tunde scurt, pentru ca cea mai mare trauma a mea a fost cand m'au fortat parintii sa ma tund scurt de tot, pe la 10 ani. Inainte, aveam parul pana la bazin, drept, absolut perfect. Dupa ce m'au tuns, a crescut cret si am urat asta pana acum aproximativ un an jumate. De majorat, mi'am tuns parul pana la umeri, pentru ca era distrus in ultimul hal de la placa. Dupa un timp, am hotarat sa fac o pauza de la placa si in 6 luni l'am intins de numai 5 ori. Am reinceput sa folosesc placa, dar nu la fel de des, iar in ultimele 5 luni mi'am intins parul de numai 2 sau 3 ori. Am invatat sa il aranjez fara caldura si sa il ingrijesc mult mai bine, iar acum arata foarte sanatos, desi l'am vopsit de 3 ori in aceeasi saptamana (de 2 ori in termen de 2 ore. :)))

Ar trebui sa port ochelari... Nu ii port pentru ca nu imi sta bine cu niciun model, iar dioptriile mele par sa scada, culmea... Ma gandeam acum sa imi fac o pereche, cand o sa am timp si chef sa caut niste rame care sa imi stea bine. Poate imi recomandati voi un model care credeti ca ar arata ok pe mine. :D

Si acum ca mi'am luat aceste pietricele de pe suflet, vreau sa stiu ce parere aveti, ce ati face voi in locul meu, ce sfaturi puteti sa imi dati, si, eventual, sa imi povestiti cate ceva despre voi... Defecte, imperfectiuni, complexe... Ce vreti voi, si ce simtiti ca puteti impartasi cu mine. :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu